În perioada 7 iunie 2024 – ianuarie 2025, la Muzeul de Artă Recentă (MARe) are loc expoziția „Monstrul, pătratul și hohotul” – o expoziție care reunește peste 180 de lucrări de artă contemporană românească și 80 de artiști. Pentru ediția de azi, am stat de vorbă cu Dan Popescu, curatorul acestei expoziții care ne-a povestit mai multe despre cum a pornit totul, de ce e important să mergem să o vedem și ce mai urmează în perioada următoare la muzeu. Dacă încă nu ai planuri pentru weekend, îți poți lua bilete la MARe aici.
Povestește-mi cum a apărut această expoziție. De când lucrezi la ea și de ce ai ales să o faci.
Ideea e veche. Eu sunt unul dintre primii galeriști în zona de artă contemporană, iar ideea m-a urmărit pe parcursul acestor ani și ține de identificarea unui anumit specific autohton. De a face o anumită stilistică specifică artei românești. Ideea este că există o putere a locului în zona arhaică și în zona umorului. Arhaismul ăsta capătă două variante de exprimare. Printr-un anumit tip de dizarmonie monstruoasă și prin folosirea zonelor geometrice de exprimare.
Cu ocazia reconfigurării colecției Muzeului de Artă Recentă, care se face acum după cinci ani, am avut ocazia, să pun în act această idee. Colecția e foarte vastă fiind principala colecție de artă contemporană românească.
Dan Popescu
Spuneai că expoziția reconfigurează colecția muzeului după mai bine de cinci ani. Zi-mi mai multe.
Când s-a înființat, muzeul a expus o selecție din colecție numită la vremea respectivă „colecția permanentă”. Dar ea era impropriu numită colecția permanentă pentru că premisa era că ea se va schimba odată la 2-3 ani sau va suferi modificări. Numai că în practica muzeului au apărut proiecte, evenimente și expoziții în așa fel încât reconfigurarea colecției s-a tot amânat până acum.
Inițial, colecția a fost ordonată mai degrabă cronologic în funcție de vârstele artiștilor sau de generații. Decupajul istoric pe care l-a inițiat Erwin Kessler era artă recentă, pornind de la Ion Țuculescu în contemporaneitate. Un fel de colecție care ocupă aproape 70 de ani în spate. Acest decupaj istoric a fost păstrat, însă reconfigurarea actuală e făcută în jurul unei idei care nu ține neapărat cont de zona cronologică.
Cum s-a schimbat?
Expoziția se numește „Monstrul, Pătratul și Hohotul”, un titlu care necesită niște explicații. Arta de factură arhaică, este o artă de interpretare și o artă care e la îndemâna unei societăți tradiționale, folclorice. E prima abordare artistică a omului în momentul în care își organizează simbolic viața. Iar acest tip de arhaism se exprimă prin două opțiuni stilistice: în zona monstruosului și în zona geometricului. Ideea că a face artă arhaică înseamnă a pune o altă lume în joc. Fie lume transcendentă, fie lume mentală. Aceste alte lumi trebuie să fie străine de cea naturală. Monstrul este străin de lumea naturală, iar geometria, până la urmă, la fel.
Ele au fost elementele preferate pentru artiștii români în a face artă spiritualistă și de interpretare, iar toți participă la cele trei paradigme: și la monstru, și la pătrat, dar mai ales la hohot. A doua putere a artei românești ar fi ironia și umorul. În expoziție, artiștii sunt amestecați. Dar amestecați într-o simfonie care intonează aceste trei mari note.
Pentru cineva care nu știe nimic despre expoziție, despre ce le-ai spune că e?
O să vadă cea mai bună selecție de artă românească din ultimii 70 de ani și cumva dovada vie că artiștii și-au făcut datoria ca breaslă. Au produs artă extrem de valoroasă, iar speranța e că expoziția stă mărturie la această idee.
Dacă ar fi să ne fi ghid virtual de unde ne-ai recomanda să începem vizionarea expoziției?
Ea pornește de la subsol, de la instalația Victoriei Zidaru, care se numește Victoria Zilei. E o instalație care implică mai multe simțuri – făcută din textile și fân, o minunăție. Încet, încet trebuie să o luați etaj cu etaj până la final.
După toate lunile de muncă, ce te-a bucurat cel mai mult acum că ai văzut expoziția?
M-a bucurat să văd că s-a născut în primul rând, că a devenit act ce era cumva doar o idee. A devenit un obiect care are și surpriză și ritm și zonă de amuzament
Poate fi făcut și parcursul descendent. Funcționează și așa și așa, într-un fel. Instrucțiunile de folosire le găsiți afișate pe panoul de la intrare. Iar dacă cineva vrea să intre în detalii și să afle mai multe, există și tururi pe care le organizez o dată la vreo 10 zile și oamenii sunt invitați să se înscrie.
Cu ce ți-ai dori să rămânem după ce vedem expoziția?
Aș vrea ca oamenii să rămână cu sentimentul că arta românească a fost și este extraordinară. Și să-și dorească să participe la viața culturală care se petrece în timp real. Există un sistem de galerii deja bine pus la punct în România, care funcționează. Sunt galerii bune care fac expoziții non-stop de mai bine de 20 de ani. Dacă publicul respectiv începe să danseze acest joc minunat, numit artă, aș fi mulțumit.
Ce mai urmează pentru Muzeul de Artă Recentă în lunile următoare?
Expoziția va rămâne până cel puțin în luna ianuarie. Iar în lunile care vin vor fi mai multe evenimente. Tururi ghidate inclusiv cu artiști care sunt parte din expoziție și care vin să facă ei decupajul și interpretarea lucrărilor. Iar peste vreo lună va fi lansat un catalog în așa fel încât oamenii să aibă o fereastră și mai explicită cu ce se petrece în muzeu.
Monstrul, pătratul și hohotul
În perioada 7 iunie 2024 – ianuarie 2025, la Muzeul de Artă Recentă (MARe) are loc expoziția „Monstrul, pătratul și hohotul” – o expoziție care reunește peste 180 de lucrări de artă contemporană românească și 80 de artiști. Pentru ediția de azi, am stat de vorbă cu Dan Popescu, curatorul acestei expoziții care ne-a povestit mai multe despre cum a pornit totul, de ce e important să mergem să o vedem și ce mai urmează în perioada următoare la muzeu. Dacă încă nu ai planuri pentru weekend, îți poți lua bilete la MARe aici.
Povestește-mi cum a apărut această expoziție. De când lucrezi la ea și de ce ai ales să o faci.
Ideea e veche. Eu sunt unul dintre primii galeriști în zona de artă contemporană, iar ideea m-a urmărit pe parcursul acestor ani și ține de identificarea unui anumit specific autohton. De a face o anumită stilistică specifică artei românești. Ideea este că există o putere a locului în zona arhaică și în zona umorului. Arhaismul ăsta capătă două variante de exprimare. Printr-un anumit tip de dizarmonie monstruoasă și prin folosirea zonelor geometrice de exprimare.
Cu ocazia reconfigurării colecției Muzeului de Artă Recentă, care se face acum după cinci ani, am avut ocazia, să pun în act această idee. Colecția e foarte vastă fiind principala colecție de artă contemporană românească.
Dan Popescu
Spuneai că expoziția reconfigurează colecția muzeului după mai bine de cinci ani. Zi-mi mai multe.
Când s-a înființat, muzeul a expus o selecție din colecție numită la vremea respectivă „colecția permanentă”. Dar ea era impropriu numită colecția permanentă pentru că premisa era că ea se va schimba odată la 2-3 ani sau va suferi modificări. Numai că în practica muzeului au apărut proiecte, evenimente și expoziții în așa fel încât reconfigurarea colecției s-a tot amânat până acum.
Inițial, colecția a fost ordonată mai degrabă cronologic în funcție de vârstele artiștilor sau de generații. Decupajul istoric pe care l-a inițiat Erwin Kessler era artă recentă, pornind de la Ion Țuculescu în contemporaneitate. Un fel de colecție care ocupă aproape 70 de ani în spate. Acest decupaj istoric a fost păstrat, însă reconfigurarea actuală e făcută în jurul unei idei care nu ține neapărat cont de zona cronologică.
Cum s-a schimbat?
Expoziția se numește „Monstrul, Pătratul și Hohotul”, un titlu care necesită niște explicații. Arta de factură arhaică, este o artă de interpretare și o artă care e la îndemâna unei societăți tradiționale, folclorice. E prima abordare artistică a omului în momentul în care își organizează simbolic viața. Iar acest tip de arhaism se exprimă prin două opțiuni stilistice: în zona monstruosului și în zona geometricului. Ideea că a face artă arhaică înseamnă a pune o altă lume în joc. Fie lume transcendentă, fie lume mentală. Aceste alte lumi trebuie să fie străine de cea naturală. Monstrul este străin de lumea naturală, iar geometria, până la urmă, la fel.
Ele au fost elementele preferate pentru artiștii români în a face artă spiritualistă și de interpretare, iar toți participă la cele trei paradigme: și la monstru, și la pătrat, dar mai ales la hohot. A doua putere a artei românești ar fi ironia și umorul. În expoziție, artiștii sunt amestecați. Dar amestecați într-o simfonie care intonează aceste trei mari note.
Pentru cineva care nu știe nimic despre expoziție, despre ce le-ai spune că e?
O să vadă cea mai bună selecție de artă românească din ultimii 70 de ani și cumva dovada vie că artiștii și-au făcut datoria ca breaslă. Au produs artă extrem de valoroasă, iar speranța e că expoziția stă mărturie la această idee.
Dacă ar fi să ne fi ghid virtual de unde ne-ai recomanda să începem vizionarea expoziției?
Ea pornește de la subsol, de la instalația Victoriei Zidaru, care se numește Victoria Zilei. E o instalație care implică mai multe simțuri – făcută din textile și fân, o minunăție. Încet, încet trebuie să o luați etaj cu etaj până la final.
După toate lunile de muncă, ce te-a bucurat cel mai mult acum că ai văzut expoziția?
M-a bucurat să văd că s-a născut în primul rând, că a devenit act ce era cumva doar o idee. A devenit un obiect care are și surpriză și ritm și zonă de amuzament
Poate fi făcut și parcursul descendent. Funcționează și așa și așa, într-un fel. Instrucțiunile de folosire le găsiți afișate pe panoul de la intrare. Iar dacă cineva vrea să intre în detalii și să afle mai multe, există și tururi pe care le organizez o dată la vreo 10 zile și oamenii sunt invitați să se înscrie.
Cu ce ți-ai dori să rămânem după ce vedem expoziția?
Aș vrea ca oamenii să rămână cu sentimentul că arta românească a fost și este extraordinară. Și să-și dorească să participe la viața culturală care se petrece în timp real. Există un sistem de galerii deja bine pus la punct în România, care funcționează. Sunt galerii bune care fac expoziții non-stop de mai bine de 20 de ani. Dacă publicul respectiv începe să danseze acest joc minunat, numit artă, aș fi mulțumit.
Ce mai urmează pentru Muzeul de Artă Recentă în lunile următoare?
Expoziția va rămâne până cel puțin în luna ianuarie. Iar în lunile care vin vor fi mai multe evenimente. Tururi ghidate inclusiv cu artiști care sunt parte din expoziție și care vin să facă ei decupajul și interpretarea lucrărilor. Iar peste vreo lună va fi lansat un catalog în așa fel încât oamenii să aibă o fereastră și mai explicită cu ce se petrece în muzeu.