Când a creat Beans&Dots, Anca Ungureanu nu visa să facă neapărat o cafenea. Ci un loc în care să poți petrece o zi fără să te plictisești: să lucrezi, să ai întâlniri, să te vezi cu prietenii, să vii cu familia, să bei o cafea, să mergi să mănânci apoi să te întorci. „E foarte OK să-ți începi dimineața la Beans și să o termini pe la ora 4-5pm”, spune Anca azi. „Să-ți faci toate întâlnirile, să lucrezi, să vii cu animalul de companie să stea lângă tine, sau cu copiii”.
Astăzi, la 9 ani de la înființare, comunitatea Beans&Dots e una diversă sau „pestriță”, cum spune Anca. În cafenelele din Palatul Universul și de la Muzeul de Artă Recentă se intersectează oamenii de business, freelancerii, artiștii, cu mamele cu copii, studenții și elevii care vin să învețe. Așa că am luat-o pe Anca la întrebări despre care sunt regulile casei și cum a reușit în toți acești ani să creeze o cafenea incluzivă în care oricine e binevenit.
La Beans&Dots Cișmigiu există niște locuri special amenajate pentru laptopuri la care oamenii au acces doar în timpul săptămânii.
Accesul cu laptopul a fost permis la început fără nicio restricție, însă foarte repede oamenii au început să abuzeze de această facilitate. Și-o să mă întrebi ce înseamnă abuz. Înseamnă să stai 4-5-8 ore singur la o masă de 4 persoane cu laptopul deschis în față lângă o cafea pe care ai terminat-o de mult și să nu ai decența să te ridici când vezi că e plină cafeneaua de oameni care își caută un loc și care pleacă pentru că nu au unde să stea.
Așa a apărut această politică de „no laptops” în afara spațiilor destinate. Ne-am asumat-o și am implementat-o în ciuda valurilor de hate care s-au izbit de wall-urile noastre din social media și apoi s-au spart în review-urile de pe Google. Asta este o discuție mult mai lungă despre originea „misecuvinismului” atât de răspândit în societatea de azi și a lipsei de respect față de realitățile economice ale unui business, orice business. Poate o sa o avem altadata.
Adevărul este ca nu îți poți permite, economic, să ții o masă ocupată o zi întreagă pentru o cafea. Pentru că la finalul lunii ai de plătit salarii, furnizori, chirii și taxe. Pur si simplu, nu dă la socoteală.
Însă, înainte să ajungem la soluția asta am avut inclusiv o perioadă în care am încercat să dăm parolă la internet pentru o oră. Apoi era nevoie să ceară parola la casă pe baza unui bon de consumație. Nu a functionat. De aceea cred că chestia asta cu working space-ul e foarte bine să fie comunicat de la bun început.
Acum, credem că oamenii au înțeles această regulă. Unii care au și acceptat-o continuă să vină și înțeleg că suntem un business care trebuie să producă ca să poată să existe. Alții care nu au acceptat-o sunt convinsă că și-au găsit alte locuri unde să își bea cafeaua. Și știi ceva, până la urmă e mai bine așa. Nu putem să mulțumim pe toata lumea și nici nu ar trebui să încercăm să o facem. Fiecare business este liber să-și construiască comunitatea pe care și-o dorește, iar regulile sunt și ele niște filtre importante în definirea acestei comunități.
Într-adevăr, la Beans&Dots de la Muzeul de Artă Recentă (MARe), avem această regulă doar pentru weekenduri care sunt super aglomerate. În timpul săptămânii, fiind alt gen de clienți, cu mai puțin timp la dispoziție nu avem această problemă. Oamenii vin, au o întâlnire sau lucrează cât își mănâncă prânzul și apoi pleacă la treburile lor.
Așadar, ca să fie clar: și la MARe și la Cișmigiu nu poți lucra cu laptopul în weekend. În timpul săptămânii poți lucra. La MARe la mese, în interior sau pe terase, iar la Cișmigiu, doar în zonele dedicate.
Spui despre Beans&Dots că este un „spațiu de comunitate”. Ați luat în calcul asta și în cum ați organizat spațiul?
A fost organizat în așa fel încât să aibă cât mai multe locuri de seating. Ne-am dorit această masă comună pe care o avem (acum sunt două), la care oamenii să poată să stea, să se și cunoască unii cu alții, să poată să se adune în grupuri mai mari. Ulterior ne-am gândit să avem și zone de sitting la masă, dar și zone mai comode cu canapele unde oamenii să poată să stea să citească o revistă, o carte. Dar dorința de la bun început a fost să fie un spațiu mare, larg și să încercăm să acoperim cât mai multe nevoi și dorințe.
Cum reușiți să împăcați toate aceste nevoi? Nevoia unui om de liniște dacă vine să muncească cu laptop versus grupuri mari de oameni, copii care poate aleargă, animale de companie în jur etc. Cum ați reușit să împăcați atmosfera asta și cum ați explicat-o publicului?
Nu am explicat-o neapărat prin forma unei scrisori. Ci by doing. Oamenii au venit, au văzut care e atmosfera, s-au acomodat destul de repede cu ea. Am avut o situație particulară la un moment dat chiar cu fiul meu, Viktor. Eram într-o sâmbătă în cafenea, era foarte aglomerat și Viktor abia descoperise trotineta. Am venit cu trotineta în interior, iar el voia să dea câteva ture. L-am oprit, însă la un moment dat l-am scăpat de sub ochi și s-a plimbat. Un domn care era la o întâlnire a venit să-mi spună să-mi țin copilul. Mi-am cerut scuze. Oricat ne place nouă să îl lăsăm să exploreze lumea după bunul lui plac, să se dea cu trotineta în spațiu nu era chiar cea mai potrivită treabă. Dar i-am și explicat domnului ca noi suntem un spațiu inclusiv în care primim și familii cu copii. Iar copiii sunt copii. Nu poți și nici nu cred că e normal să îi ții legați de scaun chiar dacă e foarte posibil ca joaca lor să irite sau să deranjeze adulții. Așa că dacă el își dorește un loc intim de discuție, nu suntem cel mai potrivit spațiu. Și în niciun caz în weekend.
De aceea cred că dacă vrei, poți să creezi un mediu incluziv. Dar trebuie să știi cum să-ți stabilești regulile astfel încât să nu fie oamenii lezați de situație. Și dacă ți-ai asumat că primești copii, primește-i, până la capăt.
Altfel cred că oamenii pur și simplu știu care e atmosfera acolo și nu mai au neapărat o așteptare să fie un spațiu de liniște. Plus că suntem un coffee shop, mașina noastră merge non-stop și atunci nu prea e cum să ai liniște.
Cum rezolvați când mai apar conflicte?
Colegii mei sunt atenți la momentele astea, iar când am mai avut situații au discutat cu el, au oferit o cafea, au încercat să îl împace pe om. Unii s-au lăsat împăcați, alții au aruncat cu o stea sau cu mesaje de hate. Fiecare cum poate, în funcție de zi și de inteligența emoțională. Oricum, e bine să știi că oamenii ne pot scrie oricând în social media sau în privat. Orice situație particulară ar fi bine să o primim pentru că doar în felul ăsta putem apoi să vedem ce s-a întâmplat.
Urmează lucruri noi în perioada următoare?
La Beans&Dots Cișmigiu vom face și bucătărie și vom extinde parteneriatul nostru cu Alex Petricean. Astfel că din toamnă vom deschide și acolo bucătărie.
Iar de curând la Muzeu am deschis și o mică terasă pe latura dinspre strada Heleșteului unde am pus băncuțe. Pentru cei care vor să vină doar să stea la o cafea în perioadele în care e mai aglomerată terasa, pot sta și acolo.
Interviu cu Anca Ungureanu, fondatoarea Beans&Dots.
Când a creat Beans&Dots, Anca Ungureanu nu visa să facă neapărat o cafenea. Ci un loc în care să poți petrece o zi fără să te plictisești: să lucrezi, să ai întâlniri, să te vezi cu prietenii, să vii cu familia, să bei o cafea, să mergi să mănânci apoi să te întorci. „E foarte OK să-ți începi dimineața la Beans și să o termini pe la ora 4-5pm”, spune Anca azi. „Să-ți faci toate întâlnirile, să lucrezi, să vii cu animalul de companie să stea lângă tine, sau cu copiii”.
Astăzi, la 9 ani de la înființare, comunitatea Beans&Dots e una diversă sau „pestriță”, cum spune Anca. În cafenelele din Palatul Universul și de la Muzeul de Artă Recentă se intersectează oamenii de business, freelancerii, artiștii, cu mamele cu copii, studenții și elevii care vin să învețe. Așa că am luat-o pe Anca la întrebări despre care sunt regulile casei și cum a reușit în toți acești ani să creeze o cafenea incluzivă în care oricine e binevenit.
La Beans&Dots Cișmigiu există niște locuri special amenajate pentru laptopuri la care oamenii au acces doar în timpul săptămânii.
Accesul cu laptopul a fost permis la început fără nicio restricție, însă foarte repede oamenii au început să abuzeze de această facilitate. Și-o să mă întrebi ce înseamnă abuz. Înseamnă să stai 4-5-8 ore singur la o masă de 4 persoane cu laptopul deschis în față lângă o cafea pe care ai terminat-o de mult și să nu ai decența să te ridici când vezi că e plină cafeneaua de oameni care își caută un loc și care pleacă pentru că nu au unde să stea.
Așa a apărut această politică de „no laptops” în afara spațiilor destinate. Ne-am asumat-o și am implementat-o în ciuda valurilor de hate care s-au izbit de wall-urile noastre din social media și apoi s-au spart în review-urile de pe Google. Asta este o discuție mult mai lungă despre originea „misecuvinismului” atât de răspândit în societatea de azi și a lipsei de respect față de realitățile economice ale unui business, orice business. Poate o sa o avem altadata.
Adevărul este ca nu îți poți permite, economic, să ții o masă ocupată o zi întreagă pentru o cafea. Pentru că la finalul lunii ai de plătit salarii, furnizori, chirii și taxe. Pur si simplu, nu dă la socoteală.
Însă, înainte să ajungem la soluția asta am avut inclusiv o perioadă în care am încercat să dăm parolă la internet pentru o oră. Apoi era nevoie să ceară parola la casă pe baza unui bon de consumație. Nu a functionat. De aceea cred că chestia asta cu working space-ul e foarte bine să fie comunicat de la bun început.
Acum, credem că oamenii au înțeles această regulă. Unii care au și acceptat-o continuă să vină și înțeleg că suntem un business care trebuie să producă ca să poată să existe. Alții care nu au acceptat-o sunt convinsă că și-au găsit alte locuri unde să își bea cafeaua. Și știi ceva, până la urmă e mai bine așa. Nu putem să mulțumim pe toata lumea și nici nu ar trebui să încercăm să o facem. Fiecare business este liber să-și construiască comunitatea pe care și-o dorește, iar regulile sunt și ele niște filtre importante în definirea acestei comunități.
Într-adevăr, la Beans&Dots de la Muzeul de Artă Recentă (MARe), avem această regulă doar pentru weekenduri care sunt super aglomerate. În timpul săptămânii, fiind alt gen de clienți, cu mai puțin timp la dispoziție nu avem această problemă. Oamenii vin, au o întâlnire sau lucrează cât își mănâncă prânzul și apoi pleacă la treburile lor.
Așadar, ca să fie clar: și la MARe și la Cișmigiu nu poți lucra cu laptopul în weekend. În timpul săptămânii poți lucra. La MARe la mese, în interior sau pe terase, iar la Cișmigiu, doar în zonele dedicate.
Spui despre Beans&Dots că este un „spațiu de comunitate”. Ați luat în calcul asta și în cum ați organizat spațiul?
A fost organizat în așa fel încât să aibă cât mai multe locuri de seating. Ne-am dorit această masă comună pe care o avem (acum sunt două), la care oamenii să poată să stea, să se și cunoască unii cu alții, să poată să se adune în grupuri mai mari. Ulterior ne-am gândit să avem și zone de sitting la masă, dar și zone mai comode cu canapele unde oamenii să poată să stea să citească o revistă, o carte. Dar dorința de la bun început a fost să fie un spațiu mare, larg și să încercăm să acoperim cât mai multe nevoi și dorințe.
Cum reușiți să împăcați toate aceste nevoi? Nevoia unui om de liniște dacă vine să muncească cu laptop versus grupuri mari de oameni, copii care poate aleargă, animale de companie în jur etc. Cum ați reușit să împăcați atmosfera asta și cum ați explicat-o publicului?
Nu am explicat-o neapărat prin forma unei scrisori. Ci by doing. Oamenii au venit, au văzut care e atmosfera, s-au acomodat destul de repede cu ea. Am avut o situație particulară la un moment dat chiar cu fiul meu, Viktor. Eram într-o sâmbătă în cafenea, era foarte aglomerat și Viktor abia descoperise trotineta. Am venit cu trotineta în interior, iar el voia să dea câteva ture. L-am oprit, însă la un moment dat l-am scăpat de sub ochi și s-a plimbat. Un domn care era la o întâlnire a venit să-mi spună să-mi țin copilul. Mi-am cerut scuze. Oricat ne place nouă să îl lăsăm să exploreze lumea după bunul lui plac, să se dea cu trotineta în spațiu nu era chiar cea mai potrivită treabă.
Dar i-am și explicat domnului ca noi suntem un spațiu inclusiv în care primim și familii cu copii.
Iar copiii sunt copii. Nu poți și nici nu cred că e normal să îi ții legați de scaun chiar dacă e foarte posibil ca joaca lor să irite sau să deranjeze adulții. Așa că dacă el își dorește un loc intim de discuție, nu suntem cel mai potrivit spațiu. Și în niciun caz în weekend.
De aceea cred că dacă vrei, poți să creezi un mediu incluziv. Dar trebuie să știi cum să-ți stabilești regulile astfel încât să nu fie oamenii lezați de situație. Și dacă ți-ai asumat că primești copii, primește-i, până la capăt.
Altfel cred că oamenii pur și simplu știu care e atmosfera acolo și nu mai au neapărat o așteptare să fie un spațiu de liniște. Plus că suntem un coffee shop, mașina noastră merge non-stop și atunci nu prea e cum să ai liniște.
Cum rezolvați când mai apar conflicte?
Colegii mei sunt atenți la momentele astea, iar când am mai avut situații au discutat cu el, au oferit o cafea, au încercat să îl împace pe om. Unii s-au lăsat împăcați, alții au aruncat cu o stea sau cu mesaje de hate. Fiecare cum poate, în funcție de zi și de inteligența emoțională. Oricum, e bine să știi că oamenii ne pot scrie oricând în social media sau în privat. Orice situație particulară ar fi bine să o primim pentru că doar în felul ăsta putem apoi să vedem ce s-a întâmplat.
Urmează lucruri noi în perioada următoare?
La Beans&Dots Cișmigiu vom face și bucătărie și vom extinde parteneriatul nostru cu Alex Petricean. Astfel că din toamnă vom deschide și acolo bucătărie.
Iar de curând la Muzeu am deschis și o mică terasă pe latura dinspre strada Heleșteului unde am pus băncuțe. Pentru cei care vor să vină doar să stea la o cafea în perioadele în care e mai aglomerată terasa, pot sta și acolo.